• Cataracta - între mit și realitate

    Termenul de cataractă provine din grecescul „Katarraktes”și se referă la orice opacitate apărută la nivelul cristalinului, care este în mod normal aproape complet transparent.

    Read more...
  • Sindromul de ochi uscat

    Soluții care te scapă de sindromul de ochi uscat

    Una dintre cele mai frecvente probleme oculare este sindromul de ochi uscat. Acesta poate apărea atât la tineri, din cauza activității îndelungate la calculator, dar frecvența crește tot mai mult din cauza înaintării în vârstă.

    Read more...
Thursday, 03 December 2015 07:27

Sfaturi practice

Rate this item
(1 Vote)

Hiperactivitatea la copii   

Copiii mici – în special băieții – au în general foarte multă energie pe care simt nevoia să și-o consume prin joacă și mișcare liberă. Pentru cei mai mulți, energia pe care o manifestă nu înseamnă decât că sunt sănătoși și cresc.

Până la 6 ani, copiii sunt în general lipsiți de răbdare și un anumit nivel de hiperactivitate este normal, fiind doar o trăsătură temperamentală sau o consecință a unui stil educațional incorect, în cele mai multe dintre cazuri. Dacă însă copilul trece de 6 ani și în continuare pare într-o continuă mișcare și agitație de parcă ar merge în permanență cu „motorul turat la maxim”, este posibil să vorbim despre o tulburare destul de serioasă.

Monica Bolocan
Psiholog
Regina Maria Rețeaua
Privată de Sănătate

Atunci când comportamentul copilului afectează abilitățile de zi cu zi ale acestuia – legate de începerea și mai ales finalizarea unor sarcini uzuale, activitățile de învățare, relaționarea cu ceilalți copii și adulți și respectarea regulilor de disciplină sau de grup – vorbim despre o tulburare de comportament denumită generic hiperactivitate, care poate face parte din tabloul clinic al ADHD (tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate).

Copilul hiperactiv

Copiii hiperactivi sunt în mod frecvent neliniștiți și par a avea un comportament haotic, fără legătură cu ce se întâmplă în acel moment sau cu comportamentul celorlalți. Au probleme să stea pe un scaun mai mult timp și își mișcă în permanență mâinile, picioarele sau tot corpul. De multe ori îi deranjează pe cei din jur din activitățile lor și îi întrerup atunci când vorbesc. Aparent, nimic nu este mai important decât ceea ce gândesc sau vor ei în acel moment, și sunt total lipsiți de răbdare în a primi ceea ce își doresc. Orice amânare a satisfacerii nevoilor lor sau a unei recompense este de nesuportat. Mai mult, par că nu ascultă ce li se spune sau li se cere, acest comportament fiind interpretat de ceilalți ca lipsă de respect.

Atenție, părinți!

Pentru părinți este extrem de stânjenitor atunci când copilul lor hiperactiv îi deranjează pe ceilalți sau face chiar o criză de afect întrun magazin dacă nu primește ceea ce își dorește. În astfel de momente, este crucial să își păstreze calmul și să nu recurgă la pedepse fizice. Studiile demonstrează că, oricum, acestea nu au niciun efect asupra copilului cu ADHD. Există multe alte opțiuni mai eficiente pentru managementul unor astfel de comportamente.  

Lipsa autocontrolului

Problema comună a copiilor cu hiperactivitate este lipsa autocontrolului asupra propriului corp și comportament, adică o insuficientă capacitate de inhibiție. Pur și simplu nimic nu stă în calea impulsului de a spune sau a face ceva, indiferent de consecințe. Mulți specialiști consideră că de vină pentru această problemă este modul în care funcționează creierul. Cauzele ADHD-ului sunt atât genetice, cât și ca urmare a unei afectări cerebrale (leziuni dobândite) sau factorii familiali și sociali (mediul haotic de creștere, deprivarea afectivă și lipsa de stimulare din primii ani de viață). Din această perspectivă, este foarte important ca părinții care se confruntă cu problemele generate de hiperactivitatea copilului lor să consulte cât mai repede atât un psiholog clinician, cât și un medic psihiatru. Orice amânare nu face decât să crească problema, mulți părinți aflați în această situație fiind chiar ei înșiși afectați: devin extrem de irascibili și nervoși, sunt foarte obosiți, își pierd relațiile de familie și prietenii (care încep să îi evite, deranjați fiind de comportamentul copilului lor).
În plus, se simt agasați de plângerile nesfârșite de la școală, atât ale învățătoarei cât și ale celorlalți copii și părinți. Copilul cu hiperactivitate are un lung istoric de reclamații încă de la grădiniță.

Simptome, pe scurt

1. Este într-o permanent mișcare
2. Are dificultăți în a rămâne așezat
3. Nu poate aștepta în liniște, nu se poate juca singur o perioadă mai lungă de timp
4. Îi întrerupe pe ceilalți și vorbește excesiv de mult
5. Are probleme la școală, atât de învățare, cât mai ales de relaționare
6. Pare a nu reacționa la Pedepse

Strategii comportamentale în cazul unui copil reactiv

Strategiile comportamentale care pot funcționa includ:
1. Recompensarea imediată a comportamentelor dezirabile
2. Reformularea și „reinventarea” sarcinilor de învățare pentru a fi cât mai atractive și a-și păstra caracterul de noutate
3. Educarea comportamentului social adecvat prin modelare (rol-play)
4. Educarea autocontrolului și dezvoltarea inhibiției prin activități și exerciții specifice de terapie comportamentală

Pentru a avea rezultate, părinții copiilor hiperactivi trebuie să își păstreze calmul, să aibă o atitudine pozitivă, să comunice cu aceștia în propoziții scurte, la obiect, să aibă cerințe clare și să aplice imediat și consecvent un sistem relevant de recompense și penalizări, adaptat profilului copilului lor. Relevanța, claritatea și consecvența sunt ingrediente-cheie în managementul comportamentului copilului hiperactiv.

Read 2627 times Last modified on Thursday, 03 December 2015 07:53

Leave a comment

Make sure you enter all the required information, indicated by an asterisk (*). HTML code is not allowed.

© 2014 DoctorulMeu. All Rights Reserved