Monday, 10 February 2014 11:14

Alege tratamentul potrivit

Rate this item
(0 votes)

pentru dinţii lipsă

Edentaţiile (dinţii lipsă) reprezintă patologia dentară cu care medicul stomatolog se confruntă frecvent în practica cotidiană. Edentaţia este spaţiul existent la nivelul arcadei dentare, apărut ca o consecinţă a extracţiei dentare.

Dr. Marina Necşulescu
Medic dentist, Specialist Invisalign
Drd. Ortodonţie şi Ortopedie Dento-Facială
Smile Factory Bucureşti
Str. Intrarea Nopţii nr. 5
0735.533.553
This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.
www.bucuresti.smilefactory.ro; www.drwidu.ro

Breşele edentate pot fi limitate (1-2 dinţi lipsă) sau extinse, terminale sau intercalate.



Tratamentul edentaţiei trebuie instaurat cât mai timpuriu posibil pentru a evita apariţia patologiilor secundare extracţiei (migrarea dinţilor vecini şi antagonişti cu care au tendinţa de a închide breşa, resorbţia osoasă accentuată). Variantele terapeutice de închidere a unui spaţiu edentat sunt multiple. Acestea vor fi alese de către medicul curant în colaborare cu pacientul. Medicul are datoria de a înştiinţa pacientul care sunt toate variantele de tratament şi totodată care se pretează cel mai bine cazului în sine.
Dintre posibilităţile terapeutice în ceea ce priveşte un spaţiu edentate menţionăm: implantul dentar, puntea dentară, proteza parţială mobilizabilă scheletată, proteza mobilă totală.

Implantul dentar

Tratamentul de elecţie îl constituie inserarea implantului dentar. Această variantă poate fi aleasă pentru toate tipurile de edentaţii.



Implantul substituie rădăcina dentară, el fiind un dispozitiv confecţionat din titan (material 100% compatibil cu organismul uman), cu formă conică asemănătoare rădăcinii. Pe structura implantului se va construi o suprastructură, o coroană de acoperire (este practic „dintele” vizibil în cavitatea bucală). Aceasta poate fi metalo-ceramică sau din ceramică pe zirconiu; metalul şi zirconiul constituie structura de rezistenţă peste care se aplică ceramica astfel încât coroana va fi total fizionomică.
Se optează pentru una sau cealaltă în funcţie de dorinţele estetice ale pacientului, coroana din ceramică pe zirconium fiind mai indicată în zona frontală.

Momentul inserării implantului îl va hotărî medicul chirurg care va efectua intervenţia. Acesta poate fi inserat imediat postextracţional (în aceeaşi şedinţă cu extracţia) sau la 2-3 luni de la extracţie; în funcţie de calitatea ţesutului existent.
Coroana pe implant poate fi aplicată imediat după inserarea implantului sau după o perioada de 3-4 luni, perioada dedicată osteointegrării, timp în care pacientul va beneficia de o soluţie provizorie. Decizia în acest sens se ia intraoperator în funcţie de calitatea osului şi stabilitatea primară implantului.

Intervenţia este nedureroasă şi de asemenea şi recuperarea. Ca viabilitate pe termen lung, implantul este varianta optimă de acoperire a spaţiilor edentate. Dacă pacientul este edentat total (lipsesc toţi dinţii) nu va fi nevoie să se insere un număr de implanturi egal cu numărul dinţilor lipsă, se vor insera 6-10 implanturi; însă numărul de coroane va fi acela care în mod fiziologic există în cavitatea bucală.

Puntea dentară

Pentru edentaţiile intercalate, adică cele care au de o parte şi de alta a spaţiului edentat dinţi suficienţi, se poate opta, ca o a doua variantă după implant, pentru o punte dentară. Aceasta presupune existenţa unor dinţi stâlpi care vor fi acoperiţi de coroane solidarizate de coroanele ce vor substitui breşa edentată. Dezavantajul acestei opţiuni este sacrificarea dinţilor limitanţi, aceştia având nevoie de şlefuire pentru aplicarea coroanelelor de acoperire. Aceasta poate fi considerată o variantă acceptabilă atunci când dinţii limitanţi nu sunt integri (prezintă obturaţii coroanre mari şi/sau obturaţii de canal).

Proteza dentară

În cazul edentaţiilor terminale se poate opta pentru implanturi sau proteză parţială mobilizabilă scheletată. În practica curentă, cele mai uzitate sisteme sunt cele cu capse, culise şi telescoape. Acestea necesită acoperirea coronară a dinţilor limitanţi breşei edentate sau a tuturor dinţilor restanţi, în funcţie de întinderea breşei, care vor fi prevăzute cu sisteme speciale de care se fixează proteza.
Dezavantajul major al acesteia este că acţionează în timp ca un „cleşte de extracţie lent” mobilizând dinţii limitanţi, şi din cauza gradului de înfundare a protezei determină la nivelul osului creştei edentate un grad avansat de resorbţie. Aceste două consecinţe majore vor conduce în timp spre o edentaţie mai extinsă sau chiar totală. La acel moment dacă pacientul va dori inserarea implanturilor este posibil, mai ales la maxilar, să se confrunte cu problema lipsei osului necesar inserării implantului. Tocmai din aceste motive tratamentul prin implanturi rămâne varianta optimă.

În cazul pacientului edentate total, cele două variante de tratament sunt inserarea implanturilor şi aplicarea unei proteze mobile totale.

 

Read 1747 times

Leave a comment

Make sure you enter all the required information, indicated by an asterisk (*). HTML code is not allowed.

  • Cataracta - între mit și realitate

    Termenul de cataractă provine din grecescul „Katarraktes”și se referă la orice opacitate apărută la nivelul cristalinului, care este în mod normal aproape complet transparent.

    Read more...
  • Sindromul de ochi uscat

    Soluții care te scapă de sindromul de ochi uscat

    Una dintre cele mai frecvente probleme oculare este sindromul de ochi uscat. Acesta poate apărea atât la tineri, din cauza activității îndelungate la calculator, dar frecvența crește tot mai mult din cauza înaintării în vârstă.

    Read more...