• Cataracta - între mit și realitate

    Termenul de cataractă provine din grecescul „Katarraktes”și se referă la orice opacitate apărută la nivelul cristalinului, care este în mod normal aproape complet transparent.

    Read more...
  • Sindromul de ochi uscat

    Soluții care te scapă de sindromul de ochi uscat

    Una dintre cele mai frecvente probleme oculare este sindromul de ochi uscat. Acesta poate apărea atât la tineri, din cauza activității îndelungate la calculator, dar frecvența crește tot mai mult din cauza înaintării în vârstă.

    Read more...
Monday, 29 June 2015 00:00

Antrenament – Cum mă țin de el?

Rate this item
(0 votes)

Sfaturi de la antrenorul personal

Când vine vorba despre antrenament, cel mai adesea sunt întrebată „Cum mă țin de el”, iar întrebarea nu vine numai de la clientele începătoare, ci și de la clientele care au făcut câteva luni de antrenament și își pierd pe parcurs motivația.

 

Eu însămi am reflectat adesea, în propriul meu drum în sport, cum să mă țin de antrenament, ce anume mă face să continui, de fapt, să mă antrenez regulat. Pentru că primul impuls era mereu sa încerc ceva extrem de provocator, un program foarte greu, foarte strict și foarte solicitant, care mă menține „în priză” timp de vreo 3-5 săptămâni, însă din păcate am descoperit aproape de fiecare dată că pe parcurs îmi pierdeam energia.


Cori Grămescu
Coach de lifestyle și nutriție
Centrul LadyFIT
Str. Bărăției nr. 35, parter, Sector 3, București
Tel: 021/311.10.95
0726.438.348

De la așteptări la rezultate

După aproape 10 ani de antrenat oameni și format instructori, cred că problema vine din așteptări și planuri. Avem, făcând o paralelă cu coachingul de business, așteptări mult prea mari de la primele luni de antrenament și subevaluăm complet ceea ce am putea obține în 1-3 ani de exerciții constante și moderate. În ceea ce privește forța începuturilor, de multe ori, în antrenamentele pe care le observ la diferiți clienți, am senzația că se încearcă omorârea unei muște cu un tanc. Să mă explic.
Toată lumea vrea rezultate imediate, dramatice și clare. Cei mai mulți clienți au în plan un orizont de 3 luni în care să slăbească, să își definească musculatura sau orice altceva, cu condiția să fie vizibil și clar. Și trag, se chinuie, se înfometează, se epuizează și se încurajează cu imagini fitspiraționale care îi îndeamnă să își depășească limitele. Problema este că dacă îți depășești prea tare limitele, ajungi să te pierzi într-un proces în care organismul tău nu e pregătit să se descurce.

Uneori, organismul nu poate ține pasul cu dorința permanentă de a-ți depăși limitele.

  Atenție la excese și la modele!

Propria mea experiență este că am ajuns la spital la un moment dat în viața mea, când uitasem că sunt om și îmi tot depășeam limitele până am clacat fizic, hormonal, psihic și emoțional. Mi-a luat 2 ani după acel episod să îmi reglez organismul la parametri funcționali și încă 2 ani să am un sistem hormonal funcțional.
Văd oameni care se mobilizează, inspirați de câte un ideal estetic sau un personaj și uită cine sunt. Se raportează, de regulă, la indivizi care au făcut dintotdeauna sport și a căror viață înseamnă antrenament, mâncare și odihnă și care le predică o poveste motivațională că poți orice, acum, imediat și că e minunat să lupți cu tine. Din păcate, cel mai adesea, cei care cumpără această poveste (frumoasă, de altfel) uită că în ultimii 5-10 ani nu au făcut nici măcar un minim de mișcare constant (câte 30 de minute minim, pe zi, la intensitate moderată), că au un job de birou care îi ține în scaun vreme de cel puțin 8 ore și apoi continuă să se vadă cu oameni tot pe un scaun, citesc o carte tot pe un scaun sau urmăresc vreun program tv tot într-un scaun.

Dozarea resurselor

Experiența mea ca instructor e că, deși fac sport constant de 10 ani, zi de zi, nu am reușit niciodată să recuperez decalajul celor 20 de ani de sedentarism. Mă uit la colegele mele, instructoare venite din sportul de performanță, care fac sport dintotdeauna și pur și simplu au altă musculatură, altă rezistență și altă coordonare. Concluzia mea este că, exceptând un procent foarte mic al excepțiilor de la regulă, majoritatea oamenilor care pornesc la drum își epuizează mare parte din resurse în primele 3-6 luni de antrenamente, fără a avea vreun plan pentru următorii ani de antrenament.

Să ne mișcăm mai bine!

Apoi vine întrebarea pe care o pun mereu: „La ce îți trebuie și ce faci peste 1 an cu programul tău?”. Pentru că aproape nimeni nu își pune problema în sens funcțional. Se gândesc la obiective estetice sau cantitative („vreau să slăbesc”, „vreau să dau burta jos”, „vreau să îmi subțiez coapsele”, „vreau să pun mușchi”), dar puțini înglobează antrenamentul într-un concept al utilității. Antrenamentul trebuie să ne ajute să ne mișcăm mai bine, să alergăm mai bine, să pedalăm mai bine, să dansăm mai bine, să facem ceva în general mai bine. Și asta trebuie să se întâmple și peste 3 luni și peste un an sau mai bine.

 Când îți schimbi optica în direcția stabilirii unui obiectiv în sens de utilitate, de evoluție în timp și progresie în sensul funcționării mai bune a corpului în situații concrete, antrenamentul devine o parte organică a vieții tale, care se integrează blând în viața ta. Odată setate premisele în acest sens, nu mai ai nevoie să îți depășești limitele cu orice preț, ai nevoie să le testezi constant și să le împingi cu binișorul.

Antrenament pentru trup și minte

Trebuie să știi că, dacă nu îți place de tine gras, cu coapse, celulită, fund și alte pufoșenii corporale, din păcate, n-o să-ți placă nici după ce slăbești sau scapi de coapse, burtă și îți întărești oarecum mușchii. Corpul nostru este o reflectare crudă a emoțiilor și a felului în care ne simțim de fapt în cele 10 secunde de dinainte de a deschide ochii dimineața. Și nu poate fi păcălit, motivat în engleză sau ademenit cu vreo poză a unui corp foarte atrăgător. Și procesul de antrenament ar trebui să te construiască dinspre interior, asemeni terapiei psihologice, care întotdeauna se face cu liniște, în ritmul clientului.
Dacă nu v-ați duce la un terapeut intruziv, care să vă spună în ședințele de terapie că nu sunteți buni de nimic și că ar fi trebuit să vă rezolvați problemele până acum, de ce v-ați lăsa antrenamentul să vă transmită asta?

Sportul nu înseamnă chin

Sportul e frumos atunci când te întărește, când te construiește puternic și bun, când descoperi blândețea de a te privi cu mândrie și înțelegere. Pentru că simplul fapt că faci sport corect, cu încredere în corpul tău și cu atenție asupra formei de execuție și a felului în care te simți în antrenament este suficient. Nu e nevoie de chin, de epuizare și durere fizică.

Așa te ții de antrenament, cu bucurie, pași mici, progres lent și constant și cu un plan pe termen lung.

 

Read 1293 times Last modified on Thursday, 02 June 2016 11:54

Leave a comment

Make sure you enter all the required information, indicated by an asterisk (*). HTML code is not allowed.

© 2014 DoctorulMeu. All Rights Reserved